PENTRU O MEDICINA NATURISTA

Medicina naturista cuprinde o sfera de ide si practici medicale pentru denumirea carora sunt folosite si expresiile : medicina integrala, bioterapie, medicina traditionala. In oarecare masura intelesurile acestor denumiri se suprapun, fara a fi totusi identice.

Pentru a intelege ce este medicina naturista vom incerca sa o definim ca pe o disciplina medicala aparte si care ar trebui sa apartina unei scoli noi de medicina, si nu ca pe un curent actual in medicina sau ca pe o moda.
Medicina naturista priveste omul ca pe un intreg, cu doua componente, materiala si nemateriala, aflat in interrelatie cu mediul in care traieste. Orice organism aflat in mediul sau natural traieste normal si este sanatos ; orice organism care este scos din mediul sau natural si mutat intr-unul impropriu, raspunde prin modificarea comportamentului sau de viata, apoi se imbolnaveste si moare, nereusind sa intre intr-o relatie fireasca cu noul mediu ; la fel, daca in mediul sau natural se opereaza anumite modificari ( aici incluzind alimentatia, noxele din aer, apa, sau obiceiurile nocive precum consumul de alcool, cafea, fumatul, cosmeticele sintetice ) organismul incearca sa se adapteze la noile conditii cu pretul unor modificari interioare; daca aceste modificari interioare ajung sa depasesca posibilitatile fiziologice ale organismului, acesta intra intr-o stare de dereglari functionale si apoi de boala. Asadar a reveni la starea de sanatate inseamna a reveni la mecanismele fiziologice initiale ; pentru aceasta trebuie in primul rand retrase din mediul de viata acele elemente nesanatoase care l-au tulburat, aici incluzind alimentatia si obiceiurile nesanatoase, cat si regandirea stilului de viata. Concomitent, organismului trebuie sa i se puna la dispozitie conditii care sa il ajute sa isi recapete functiunile normale, incat sa redevina capabil de a participa la inlaturarea bolii. Si pentru ca boala sa poata fi invinsa, mai sunt necesare mijloace externe pentru combaterea acesteia, adica acele terapii care sa se armonizeze cu mecanismele interioare organismului, conlucrind impotriva bolii. Aceste mijloace externe spre a se putea armoniza cu organismul, trebuie sa apartina mediului natural din care acesta face parte ; altminteri, terapiile devin ele insele factori externi de modificare a mediului, adica producatoare de boala si nu aducatoare de sanatate.

O medicina naturista completa isi propune sa atinga toate scopurile enumerate mai sus.
Medicina naturista este o medicina fireasca, intervine in mod bland asupra omului, pune pret pe capacitatea organismului de a se apara in fata bolii. Ea trebuie sa trateze cauzele bolii in primul rand, si nu manifestarile acesteia, ea judeca si trateaza oameni, pe fiecare in parte, ci nu stabileste tratamente sablon pentru boli; judeca boala si suferinta omului tinind cont si de sufletul si intelectul acestuia, ia in considerare faptul ca medicul alina, Dumnezeu vindeca.

Medicina naturista este acum considerata mai degraba o stare, un camp de idei si practici cu valoare medicala, prea putin cercetat si sistematizat in care intentia de a utiliza cit mai putine mijloace proprii medicinei alopate este definitorie. Noi credem ca medicina naturista este mai mult decit atat.

Este necesara o noua scoala de medicina care sa sistematizeze elementele din acest “camp” de idei si practici medicale.

Trebuie sa se puna mai mult accent pe doua aspecte : pe de o parte, intelegerea si deslusirea fenomenelor intime ele bolii, privind-o pe aceasta ca pe o stare a intregului organism, nu numai a unui organ; starea de boala trebuie analizata din perspesctiva realitatii de viata a pacientului si in interrelatie cu mediul de viata al acestuia, si nu prin prisma conditiilor de laborator in care se fac studii asupra patologiei ; pe de alta parte pe capacitatea organismului de a se apara singur in fata bolii; deoarece corpul nostru este dotat cu niste posibilitati de regenerare pe care majoritatea oamenilor nici macar nu le banuiesc.

Medicina naturista porneste de la ideea ca pentru tratament omul dispune nu numai de mijloace externe ci si de resurse interne ale organismului care constituie un mecanism de aparare contra bolilor, si de refacere dupa boala. Terapia alopata face imensa greseala de a ignora resursele interioare ale organismului in lupta impotriva bolii; ba mai mult dacat atat, medicamentele de sinteza, prin efectele lor adverse anihileaza mecanismele proprii de aparare ale organismului, lasindu-l pe acesta doar la discretia medicamentelor. De cele mai multe ori aceste terapii bombardeaza boala dar si propriul organism, si reusesc adesea sa doboare pacientul inainte de a anihila boala ; asa se explica, de exemplu insuccesul terapiilor alopate in cazul bolii canceroase, in care rata de vindecare este insignifianta, iar cea de mortalitate sub terapie este foarte mare. Terapia naturala, dimpotriva, ii creeaza organismului conditii de a-si repune in functiune normala propriile resurse, care sunt incredibil de vaste si eficiente ; totodata, terapia naturala intervine si direct asupra bolii pe cai naturale, care nu sunt nocive pentru organism si care colaboreaza armonios cu resursele interne in scopul inlaturarii starii de boala. In plus o terapie completa se adreseaza si sufletului omului, pentru ca de multe ori boala isi are radacinele in suferinte sufletesti.
Medicina naturista ia in considerare implicatia a doi factori majori in declansarea, evolutia si posibilitatile de tratament ale bolii si anume: starea de intoxicare si de degradare prin suprasolicitare a organismului si psihicului pacientului. Starea de intoxicare trebuie sa tina cont nu numai de toxinele autoadministrate : tutun, alcool, cafea in exces, dar si de alimentele nesanatoase : zahar, carne (cu precadere cea din crescatoriile intensive de animale), sucuri nenaturale, dulciuri, conserve, si nu in ultimul rand de gradul de intoxicare cu medicamente. O viata dezordonata, cu activitati suprasolicitante pe durata lunga de timp, slabeste organismul, ii consuma rezervele cu care s-a nascut, il degradeaza progresiv. Starea psihica depinde de conditiile de stres din viata pacientului, de rezistenta acestuia la factorii de stres, de temperamentul si caracterul pacientului, de vointa sa, de mediul intelectual in care traieste, de nivelul de instruire al pacientului, de faptul ca este credincios sau ateu.
Medicina naturista ca urmasa a medicinei traditionale proprie fiecarei tari, trebuie gandita si adaptata la specificul locului. Este nevoie ca medicul dar si pacientul sa inteleaga amprenta spirituala a spatiului in care traiesc. Pentru un medic roman si crestin este mai usor sa comunice si sa trateze in Romania un pacient care se declara si el crestin, care este un credincios practicant si care este constient de faptul ca boala sa poate fi urmarea unor pacate ale sale sau ale stramosilor sai, decit sa trateze un pacient adept al unor practici medicale, filosofii de viata si religii straine.

Daca pacientul intelege toate aceste lucruri el poate deveni constient asupra originii suferintei sale si poate intelege totodata sansele pe care le are de a se trata, masurile care se impun in acest scop asupra modului sau de viata cat si terapia efectiva. Adica este necesar ca pacientul sa colaboreze la propria vindecare. El nu trebuie sa se lase in seama “medicamentelor” ca si cum acestea ar contine in ele portiuni de sanatate pe care inghitindu-le s-ar putea vindeca. Pacientul trebuie sa participe impreuna cu medicul la propriul tratament, in scopul obtinerii celor mai bune rezultate, in sensul ameliorarii suferintei si a vindecarii.

Pentru ca succesul unui tratament este o colaborare fericita intre trei elemente indisolubil legate si anume : un diagnostic corect, o terapie adecvata si un pacient cooperant, este necesar ca pacientului sa nu-i fie ascuns nimic din suferinta sa. Pacientul trebuie sa fie corect informat asupra starii sale de sanatate, asupra riscurilor, precum si asupra modului cel mai indicat de tratament indiferent de credintele si de prejudecatile sale in domeniul medical. Este pe de o parte o chestiune de deontologie medicala : astazi tot mai multi pacienti ajung sa fie tratati de pe urma hotararilor pe care medicii le iau impreuna cu rudele bolnavului chiar si in conditiile in care acesta este in deplinatatea facultatilor sale mintale. Astfel de dragul de a-l menaja pe pacient il pun pe acesta in incapacitatea de a hotari asupra propriei sale sorti. In anumite situatii, la pacienti cu boli grave inducerea unui soc poate avea chiar efecte benefice pentru cei care isi doresc cu adevarat sa traiasca si sunt capabili sa lupte pentru viata. Pe de alta parte, pacientul este mai cooperant daca este izolat de conditiile in care a trait pana atunci, incluzind obiceiuri alimentare, obiceiuri de viata, tabieturi periculoase si nu in ultimul rand stresul si instabilitatea emotionala, efectul devastator al criticii medicinei naturale pe care o administreaza medicii “seriosi” unui pacient nepregatit pentru o astfel de infruntare. De multe ori, in mediul lor familial, pacientii au tendinta sa solicite anumite abateri de la tratament, profitind de compasiunea rudelor care pot fi mai usor induiosate de doleantele bolnavilor. De aceea este indicat ca pentru afectiuni grave pacientii sa fie internati in clinici de medicina naturista care ofera posibilitatea unui tratament riguros fara intreruperi si fara bruiaje care pun in pericol sanatatea si uneori chiar viata pacintului, dar si reputatia medicului care a prescris tratamentul natural.

In cazul bolilor grave tratamentul efectiv al suferintei este si trebuie privit ca o parte din tratamentul integral ce trebuie administrat pacientului pina la reintegrarea sa intr-o viata normala. Astfel ca bolnavul trebuie sa aiba un suport spiritual, psihic si fizic. Este indicat ca pacientul daca este credincios sa stranga relatiile sale cu confesiunea careia ii apartine, sa fie mai prezent in practica religiei sale, sa staruie mai mult cu gandul asupra a ceea ce este etern si nemuritor decat asupra mizeriilor si meschinariilor acestei lumi. Psihic pacientul trebuie pregatit pentru a intelege si accepta, dar mai ales a participa la tratamentul propus, precum si pentru a pastra o stare de echilibru de natura sa aduca optimism in cugetul si comportamentul bolnavului. Fizic pacientul trebuie pregatit atat pentru a usura eliminarea toxinelor din organism cat si pentru a armoniza functiile si organele unor trupuri de cele mai multe ori obosite ori uzate prin obiceiuri nesanatoase de viata. Este necesar si exercitiul fizic, care trebuie gandit in functie de starea si evolutia bolii, iar dupa insanatosire trebuie gandit in scopul recuperarii sale.

Medicina naturista apartine medicilor care vor avea curajul sa-si regandeasca pregatirea profesionala si invatatura primita in scoala medicala urmata. In legatura cu aceasta chestiune trebuie spus ca nu este medic si nici vindecator acela care nu poate stabili singur diagnosticul si tratamentul pentru pacientul sau. Sunt multi vindecatori care pentru diagnostic apeleaza la medici, iar pentru tratament la retetele unor renumiti si uneori decedati vindecatori sub auspiciile carora lucreaza. Astfel sunt formulate si aplicate scheme de tratament sablon pentru diferite afectiuni generice : retete pentru cancer, retete pentru hepatite etc., etc., unele dintre ele extrem de complicate, altele chiar ridicole prin elementele componente si care in ansamblu daca sunt folosite fara discernere fac mai mult rau conceptului de medicina naturista si pacientului.

Medicina naturista este supusa unei critici de catre medicii ce apartin scolii de medicina clasica, adica alopata, prin care i se reclama lipsa de fundamentare stiintifica, sau faptul ca anumitre substante extrase selectiv din plante au efecte toxice.

Cu toate acestea, va informam ca potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii in lume cei mai multi oameni se trateaza folosind medicina traditionala chineza (compusa din acupunctura, fitoterapie, dietoterapie, masaj energetic, gimnastica energetica, etc) apoi homeopatia, pe locul trei este apifitoterapia si abia pe locul patru medicina alopata. Noi credem ca nu degeaba oamenii arata astazi atata incredere acestor practici medicale, si mai credem ca medicina alopata ar trebui sa fie lasata a se aseza si in societatea noastra pe locul pe care in lume o aseaza beneficiarii ei, adica pacientii.

Aceasta deoarece proba timpului adica sutele sau miile de ani de cand se aplica tratamentele naturale cu succes si fara efecte nocive, invinge orice argumente conjuncturale rostite cu voce tare de pe o pozitie cu un amplasament social bun. In toate scrierile medicale din antichitate si pana acum nu s-au mentionat pentru plante efectele adverse pe care le gasim, din belsug, in prospectelul oricarui medicament de sinteza. Din antichitate si pana la aparitia medicamentelor de sinteza, s-au utilizat plantele pentru tratamente, impreuna cu alte produse naturale. Efectele lor au adus mari binefaceri oamenilor bolnavi timp de mii de ani. Aceasta in vreme ce proba timpului scurt ( de regula numai cativa ani ) in care foarte numeroase medicamente alopate isi arata toxicitatea la scara statistica, se dovedeste un contraargument pentru terapia alopata. Un “amanunt” trecut insa sub tacere de catre medicina alopata. De cate ori nu a fost necesar sa se retraga din comert medicamente alopate, care au avut insa timp sa produca efecte nocive, de multe ori dezastruase, asupra a mase de oameni carora le-au fost administrate ?
In legatura cu acuzatiile de nestiintificitate a medicinei naturale mai trebuie spus ca in lume se fac de mult timp studii foarte amanuntite asupra compozitiei chimice a plantelor medicinale, a structurii substantelor componente, proprietatilor si tuturor celorlalti parametrii stiintifici, ca pentru orice alte substante tarapeutice. Aici trebuie luat in considerare un lucru recunoscut in lumea stiintifica, anume ca plantele actioneaza asupra organismului printr-un complex fitochimic, ci nu printr-o substanta unica pe care am putea-o extrage selectiv si sa o folosim singura. Acesta este marele secret al miracolului plantelor medicinale, cu numeroasele efecte pe care le are una si aceeasi planta, fara sa aduca si prejuducii pacientului. O planta produce de regula cateva mii de substante multe dintre ele asemanatoare, deoarece in totalitatea lor, provin de pe numai cateva linii de sinteza. Efectele terapeutice ale plantei se datoreaza conlucrarii in organismul bolnav a componetelor complexului fitochimic si nu insumarii efectelor a mai multe substante. Acesta este si motivul pentru care incercarile de a produce medicamente prin extragerea selectiva a unor substante unice din plante, de regula se soldeaza cu aceleasi efecte pe care le au si medicamentele alopate de sinteza.

Medicii alopati utilizeaza doar medicamente de sinteza. Ei nu cunosc plantele medicinale si efectele lor, nu cunosc celelalte remedii naturale. De ce? Pentru ca aceste discipline nu sunt incluse in tematica facultatilor de medicina si nici a specializarilor clasice postuniversitare. Faptul de a cunoaste aceste terapii este rezultatul unor eforturi suplimentare fata de disciplinele obligatorii, eforturi sustinute de acei medici care inteleg sa-si trateze pacientii prin metode cat mai aproape de firea lucrurilor.

Atunci medicii alopati, daca nu cunosc aceste lucruri, cum isi pot permite sa se exprime impotriva acestui domeniu ?
Pentru a nu incheia intr-un mod polemic sfirsesc prin a incerca sa aduc aminte tuturor celor ce vor citi aceste randuri ca bunicii nostrii tarani, si-au ingrasat pamantul intr-un mod natural, au consumat alimente produse in gospodaria proprie sau a altor sateni care erau prelucrate intr-un mod natural, adica fara conservanti si coloranti chimici, au mancat paine integrala sau mamaliga facuta din porumb neierbicidat, din lanuri ce nu au cunoscut insecticide, apoi in zile mai bune au mancat o carne obtinuta fara concentratele miraculoase, au baut vin in loc de bere, au mancat turta in loc de profiterol, s-au imbracat in haine de canepa si in, si au trait multi ani fericiti in case din lemn si lut. Iar daca spre batrinete s-a intamplat sa se imbolnaveasca au apelat la leacuri babesti adica descantece si plante medicinale. Si au mai trait ani.

Aceasta cred eu ca este o viata naturala, adica fireasca, si cred ca din interiorul acestui fel de viata din pacate apus, se pot extrage ideile de forta ale unei medicine traditionale care, inovata si imbogatita, se poate chema astazi medicina naturista si se poate practica in folosul omului sau a ce a mai ramas din el.

Dr. Cristina Aosan